Pe urmele puternicilor moguli, prin Agra si Fatehpur Sikri

Agra este orasul in care se afla celebrul Taj Mahal, dar, pentru ca a fost mult timp capitala imperiului mogul, tot aici se gasesc si alte vestigii cum este fortul (Agra Fort), Itmad-Ud-Daulah, cunoscut si sub numele de "Baby Taj" sau parcul Mahtab Bagh care sunt la fel de frumoase si interesante.

Dinastia mogula (a nu se confunda cu mogulii nostri) a fost intemeiata de catre Babur, despre care se zice ca era urmas atat al lui lui Ginghis Han cat si al lui Timur Lenk. Domnia sa a fost de scurta durata, intre 1526 si 1530, fiind urmat de catre Humayun. Si domnia lui Humayun a fost scurta, iar norocul lui a fost schimbator, el fiind mai intai infrant, apoi reusind sa recucereasca orasul Delhi, unde a murit dupa doar un an.

Fiul sau, Akbar, a fost cel care va mari cel mai mult imperiul mogul. In timpul domniei sale, capitala imperiului a fost mutata la Fatehpur Sikri. Aici un sfant musulman i-a prezis imparatului ca va avea un mostenitor la tron. Ceea ce, fie vorba intre noi, nu mi se pare cine stie ce viziune avand in vedere ce haremuri aveau imparatii in acea perioada. Insa, cand urmasul la tron s-a nascut, Akbar si-a construit noua sa capitala la Fatehpur. Orasul nu a avut o istorie prea indelungata. Fiind pozitionat intr-o zona arida, fara cursuri de apa, el a fost abandonat dupa moartea acestuia.

Jehangir l-a urmat pe Akbar la tron si a reusit sa mentina unitatea uriasului imperiu relativ intacta. In Agra, se afla frumosul mausoleu Itmad-Ud-Daulah, construit pentru vizirul lui Jehangir, un nobil persan care este si bunicul lui Mumtaz, cea careia ii va fi dedicat Taj-ul. Desi nu este atat de mare si impresionant ca acesta, Itmad-Ud-Daulah captiveaza prin delicatetea si frumusetea sa.

Urmatorul mogul urcat pe tron, Shah Jahan, va fi cel care va ramane cel mai cunoscut dintre moguli, viata lui fiind parca desprinsa dintr-un basm. A urcat pe tron dupa ce i-a omorat pe toti ceilalti mostenitori, apoi a construit poate cea mai frumoasa cladire din lume, Taj Mahal-ul, mausoleul construit pentru sotia sa Mumtaz, care a murit nascand cel de-al 14-lea copil al lor. Ultimii ani ai vietii si i-a petrecut in fortul din Agra, intemnitat de propriul sau fiu Aurangzeb, de unde putea doar privi din departare la magnificul monument pe care-l construise.

Cand scriam titlul "pe urmele mogulilor", nu vroiam sa spun ca daca ajungi aici te vei si simti ca un mogul sau macar ca un turist obisnuit intr-o tara obisnuita. Dar despre asta voi scrie in urmatorul post :)

Jaipur, orasul roz

Cand am plecat in India, cunostintele mele despre aceasta tara se rezumau la Taj Mahal si la orasul Jaipur, despre care stiam din emisiunea "Maimute la furat" de pe National Geographic. Asa ca am tinut foarte mult sa vizitam si acest oras si templul Galta cu a sa trupa de maimute.

Din pacate, templul a fost o mica dezamagire. Desi frumos ca arhitectura si amplasare, tot complexul era lasat in paragina: rezervoarele unde hindusii puteau sa-si faca baile rituale erau murdare (ceea ce nu-i oprea sa-si faca totusi baia), roiuri de muste bazaiau peste resturi lasate de diverse animale: maimute, vaci sau oameni, iar templele nu cred ca mai fusesera vopsite de decenii.

Rezervorul principal era folosit de copiii locali pe post de strand, insa acestia au renuntat repede la distractia asta, atunci cand ingrijitorul templului le-a adus maimutelor de mancare. Noi ne asteptam ca maimutele sa sara pe bietul om sa-i fure mancarea, in schimb au tabarat copiii. A incercat omul sa scape, dar cateva portocale tot i-au furat astia mici. La maimute au ajuns doar cojile de portocale, aruncate cu precizie de micii hindusi.

Maimutele au facut toata experienta mai placuta. La inceput, toropite de caldura, nu era prea active, insa dupa ce au primit de mancare parca si-au mai revenit putin. Oricum, n-am avut parte de jiumbuslucurile din emisiunea TV. Acum ca stau sa ma gandesc, era si greu ca realitatea sa fie la fel cu o emisiune filmata si regizata de niste profesionisti, dar parca diferenta a fost prea mare. In emisiune, padurea din jurul templului parea o jungla, in realitate erau doi trei copaci si un peisaj destul de golas, iar templul parea o minune arhitectonica, cand de fapt era o paragina. Desi trebuie spus ca intr-adevar avea potential, cladirile erau frumoase si unele bazine erau frumos construite direct in stanca. Dar cand in apa plutesc alge si gunoaie, iar peretii templelor sunt crapati si scorojiti, se pierde din frumusete.

Templul este la marginea orasului si noi am facut greseala sa mergem pana acolo cu o ricsa. Eu cred ca indienii nu o sa aiba nevoie niciodata de roller coaster, o plimbare cu o ricsa din asta prin traficul lor ofera senzatii similare. Dupa drumul asta n-am mai mers decat cu taxiuri sau cu cicloricse (biciclete cu 3 roti), prea am ajuns zdruncinati. Eu m-am dat de atatea ori cu capul de acoperis, ca am crezut ca ies cu capul prin el la un moment dat. E adevarat, ca o calatorie din asta e o experienta extraordinara la limita realului: motociclete, masini, camioane trec pe langa tine si te intrebi cum de nu ai facut accident, apoi vezi carute trase de camile si in sfarsit elefanti. Te intrebi daca lucrurile chiar sunt adevarate sau te-ai lovit de prea multe ori la cap si ai vedenii.

Jaipur este cunoscut si ca "orasul roz", datorita culorii caselor din orasul vechi. Aici se afla palatul maharajahului, Hawa Mahal, o frumoasa cladire de unde femeile de la palat puteau sa se uite la agitatia orasului si Jantar Mantar, un loc cu ciudate instrumente astronomice, construit de maharajahul Jai Singh in 1728.

Si aici ca si in Jodhpur, mai mult decat rozul socheaza alte lucruri: ca traficul sau mizeria. De altfel, primul nostru contact cu Jaipurul a fost poate cel mai socant din toata excursia.

O luasem noi frumusel pe Palace Road (ce nume potrivit), pe langa hotelul Sheraton. In curtea hotelui se vedeau niste copacei frumosi cu flori rosii, totul era bine. Dar imediat cum s-a terminat curtea hotelului, am dat peste cea mai mare toaleta in aer liber. Vreo 50 de metri sau mai mult, tot trotuarul era plin. Si ca experienta sa fie completa un elefant mergea prin trafic direct spre noi. Cumva am reusit sa ne strecuram printre animalul de 2 metri fara sa calcam in norocul de pe trotuar, dar cred ca atunci am inceput noi sa banuim ca India e chiar mai incredibila decat sustine sloganul ei turistic: "Incredible India".

Jodhpur, orasul albastru

Din Mumbai, am zburat in Jodhpur.

Aflat in statul Rajahstan, acesta este cunoscut si ca "orasul albastru". Albastrul era culoarea brahmanilor, casta superioara a religiei hinduse si numai acestia aveau voie sa-si vopseasca casa in aceasta culoare. Cu timpul si alti locuitori ai Jodhpurului le-au urmat exemplul si astfel orasul si-a castigat renumele.

Mai mult decat culoarea albastra, ce te uimeste prima oara este, surpriza, traficul. De la aeroport lucrurile par linistite, doua-trei ricse (rickshaw - sunt niste motociclete cu trei roti, folosite pe post de taxiuri sau, uneori, de microbuz - am vazut si cate 7 oameni inghesuiti intr-una), cativa oameni. Te gandesti ca Mumbaiul e un loc nebunesc si ca in sfarsit ai dat de un loc normal. Nimic mai gresit. Cu cat te apropii mai mult de centru, cu atat traficul creste, claxoanele sunt folosite intensiv si observi cum sirurile de masini, motociclete si biciclete se bifurca la intervale regulate pentru a ocoli cate o vaca intinsa pasnic in mijlocul soselei. Dupa care vezi ca in Jodhpur nu sunt trotuare si ca toate masinile, ricsele si motocicletele trec claxonand si huruind cam la jumatate de metru de tine, uneori si mai putin. De curand, aflat in Bucuresti am trecut pe langa niste muncitori cu un pickhammer (masinaria aia care sparge trotuarul ca sa se puna cabluri pe sub pamant). Zgomotoul era asurzitor, dar de la vreo cinci metri inceta sa mai devina enervant si dupa se pierdea. In Jodhpur, zgomotul asta era permanent. Cu mici exceptii, in Delhi si Mumbai, cam asa e traficul in toate orasele indiene pe care le-am vizitat. La inceput ti se pare o aventura si ti se pare ca sfidezi soarta iesind doar pe strada, dupa, te obisnuiesti, desi nu pot sa zic ca m-am simtit vreodata comfortabil. Am vazut ca nu e chiar asa de periculos, dar nu e niciodata placut sa-ti claxoneze cineva in cap de la unu, doi metri, dupa care experienta sa se repete peste alti zece metri si tot asa mereu si mereu.

In Jodhpur, atractia principala este fortul Mehrangarh, aflat in proprietatea urmasilor maharajahilor care au condus acest tinut in trecut si care uimeau Londra prin pompa alaiurilor lor exotice. Se spune ca intr-una din aceste calatorii, in ciuda masurilor extraordinare de securitate, piciorul unei printese a fost fotografiat, atunci cand aceasta intra in masina. Maharaja a fost teribil de manios si a cumparat intreaga editie a ziarului inainte ca acesta sa fie distribuit. Probabil, ca atunci s-au pus bazele presei de scandal si a viitorilor paparazzi :)

Maharajahul actual, care vorbeste pe ghidul audio al fortului, nu mai are puterea politica a predecesorilor sai, dupa cum se plange de cateva ori, insa nu cred ca are probleme financiare avand in vedere ca fortul e al lui si tot al lui este un alt palat transformat acum in hotel, la care o noapte de cazare in cea mai scumpa camera costa cam 3000 de dolari.

Marturie a maretiei si bogatiei trecute este si Jaswant Thada, monumentul comemorativ al maharjahului Jaswant Singh II, o cladire foarte frumoasa, pe malul unui mic lac, aflat la vreo 5 minute de mers de fort.

Fortul a fost singura atractie turistica din India organizata dupa standarde occidentale: toalete curate cu sapun (lux :) si o cafenea cu cu mancare comestibila si pentru noi: chicken burger :), iar ziua petrecuta la aici si la Jaswant Thada a fost una dintre cele mai frumoase din India.

Mumbai, poarta Indiei

Am ajuns in Mumbai pe 19 februarie, inceputul calatoriei nostre de o luna in India.

Aeroportul e decent, desi cu un miros ciudat de statut. Ne ia cineva de la hotelul unde facusem rezervare si suntem fericiti ca nu trebuie sa bantuim printr-un oras necunoascut seara tarziu. Pana aici, totul e conform planului.

Desi e 11 noapte, traficul e haotic, claxoanele suna si soferul ne informeaza ca in India nu sunt reguli (de circulatie). Nu stiam atunci ca traficul in Mumbai e ca o plimbare in parc pe langa alte orase indiene.

De fapt, soferul nostru nu avea tocmai dreptate, exista cateva reguli:
- sa inaintezi mereu, chiar daca asta inseamna sa tai fata altuia de pe alta banda sau de pe sensul opus (daca te opresti sau te asiguri, esti fraier :D, deja s-au bagat toti in fata ta)
- sa-i claxonezi insistent pe toti care-ti taie tie fata, ceea ce se intampla destul de des, pentru ca benzile si chiar sensurile nu sunt clar delimitate si nimeni nu le respecta (si pe autostrada se mai intampla sa vina camioane, jeepuri sau motociclete pe contrasens)

Lucrurile merg conform planului cam 10 minute dupa aterizarea in India. Noi facusem rezervare la un hotel (cu poze cu camere frumoase si curate), dar pickup pe care-l aranjasem cu hotelul nostru ne-a dus la altul mai putin "aratos", dar care era totusi locuibil (aproape). Oricum nu prea iti vine sa comentezi la miezul noptii intr-un loc total necunoscut in India. Ne-au spus receptionerii ca la celalalt s-au ocupat locurile, ca maine ne muta acolo, toate povesti: 3 nopti am dormit acolo si n-am mai auzit nimic de celalalt hotel, desi e drept nici noi n-am insistat. Trecand peste episodul ca am deschis usa camerei la un moment dat in timpul noptii, iar in fata usii am dat peste un pusti dormind pe o saltea si a faptului ca asternuturile nu pareau sa fi fost scuturate de cateva luni, se putea sta trei nopti acolo.

Teoria mea cand am facut planul pentru excursie a fost sa stam un pic mai mult in Mumbai, in ideea de a ne acomoda un pic cu India, chiar daca nu existau foarte multe atractii aici. Mumbaiul a fost unul dintre orasele importante, cat timp India a facut parte din imperiul britanic, de aceea principalele atractii ale orasului sunt cladirile coloniale din acea perioada.

O alta mostenire britanica este cricketul, pe care ai impresia ca-l joaca sau urmareste toata lumea. Prima noastra zi de vizitat Mumbaiul fiind duminica, maidanul din Colaba, era plin de jucatori, unii echipati mai profesionist, altii desculti, toti aruncau si dadeau cu batele in mingii.

In plus, am nimerit in timpul campionatului mondial de cricket organizat de India, Bangladesh si Sri Lanka, la care, aparent, India era cotata ca favorita. Asa ca pe unde vedeai vreun televizor deschis, in magazine, restaurante sau pe strada la standuri de mancare, de obicei transmitea cricket sau retrospective ale campionatelor anterioare de cricket sau altceva legat de cricket. Practic, indienii sunt la fel de innebuniti dupa cricket cum sunt brazilienii dupa fotbal.

Revenind la teoria mea, s-a dovedit ca macar o data in excursie am avut dreptate. Mumbaiul a fost un loc in care ne-am acomodat mai usor. Am gasit un supermarket si lucrurile erau mai asemanatoare cu ce suntem obisnuiti acasa, cel putin in comparatie cu urmatoarele orase pe care le-am vizitat.

London

Sighisoara si bisericile fortificate sasesti

De mult timp, ne-am propus sa mergem sa mergem la Sighisoara si in alte perioada decat in timpul festivalului. Si ideea asta s-a dovedit una foarte buna, pentru ca Sighisoara e un oras mult mai linistit, mai frumos si , de ce nu, mai misterios fara celebra "sarbatoare medievala".

Drumul spre Sighisoara este la fel de frumos, trecand printre sate pierdure parca in timp, cu vechile lor biserici fortificate. Construite pentru aparare impotriva raidurilor turcesti, biserile nu mai sunt in cea mai buna stare, dar si-au pastrat o parte din maretia de demult. Noi ne-am oprit la Biertan si la Viscri, dar si alte biserici de pe drum merita o vizita. Locurile acestea nu sunt foarte vizitate, cu siguranta nu dai aici peste ambuteiajele dinspre mare sau de pe valea Prahovei. In mod paradoxal, la bisercile fortificate, sunt numai turisti straini. Pe conationalii nostri i-am vazut buluciti strategic la un gratar, la iarba verde :)

Am facut si o scurta oprire in Brasov. Si aici lucrurile merg spre bine, centrul istoric arata mult mai bine de la ultima noastra vizita aici.

Malaiesti