1000 de km prin Tierra del Fuego :)

Ca sa ajungi cu autobuzul in Ushuaia trebuie sa treci prin partea chiliana a Tarii de foc si sa traversezi cu feribotul stramtoarea Magellan. Drumurile sunt neasfaltate, oameni putini si multe lame :)

Ushuaia, El fin del mundo

Cel mai sudic oras al Argentinei - Ushuaia - se afla in insula Tierra del Fuego, separata de continent prin stramtoarea Magellan.

Traversand stramtoarea Magellan - nu ma asteptam sa fie chiar asa de frig :P

Desi se bucura de reputatia de a fi "el fin del mundo" - orasul de la capatul lumii, adevarul e ca Ushuaia este de fapt cel mai mare oras din aceasta zona a lumii (80000 locuitori), dar exista asezari umane si mai sudice: Puerto Williams, in Chile sau alte mici sate chiliene aproape de capul Horn, unde populatia umana e de 10 - 20 de persoane, iar cea de pinguini de 2 - 3 milioane:)

Cu toate acestea, mii de turisti vin aici in fiecare an, in mod special pentru a putea pentru a putea spune ca au fost la capatul lumii:)

Chiar si fara toata nebunia cu "el fin del mundo", Ushuaia e un oras ce merita vizitat: e asezat intr-un golf linistit al canalului Beagle si inconjurat de munti cu varfurile acoperite de zapada, iar in apropiere se afla parcul national Tierra del Fuego:

O excursie de jumatate de zi pe canalul Beagle iti da ocazia sa vezi de aproape insulitele pline de cormorani si lei de mare, precum si farul Les Eclaireurs - o replica a farului care se afla la capul Horn si care este cu adevarat farul de la capatul lumii despre care a scris Jules Verne:

Incercand sa nu cad in apa in timpul calatoriei pe Beagle - imbracata cu toate hainele groase pe care le am la mine:)

Insulita cu lei de mare

Desi pe stanci se misca greoi, leii de mare devin jucausi si rapizi in apa - s-au jucat pe langa vaporas, depasindu-ne si facand salturi in apa :)

Farul "Les Eclaireurs"

Ushuaia e locul in care odata ajuns, nu-ti ramane decat sa te intorci, sau, daca vremea e buna si iti permit finantele, poti sa faci o croaziera spre Antarctica, aflata la "doar" 1000 de km. Noi am ajuns la 2 saptamani dupa ce plecase ultimul vapor spre continetul alb, dar chiar si daca am fi ajuns in sezon, pretul ar fi fost probabil prea mare: o croaziera de 1 saptamana poate ajunge la cateva mii de dolari.

Spre capatul lumii :)

Puerto Madryn, Patagonia

Am lasat in urma Buenos Aires si am inaintat spre sud, in regiunea (mare) numita Patagonia.

Exploratorul portughez Fernando de Magallanes a ajuns primul aici in 1520 si i-a numit pe nativii Tehuelche "patagaos" - adica oameni cu picioare mari. Numele s-a pastrat, desi bastinasii au fost treptat "asimilati" de catre colonistii europeni si azi nu mai exista deloc.

Peisajul este insa azi la fel de dezolant ca si atunci si te face sa te intrebi cum pot oamenii sa traiasca aici, inconjurati doar de pietris, putina vegetatie si pamant ce nu pare fertil. Si totusi traiesc, iar in partea argentiniana a Patagoniei se afla chiar unele orase mari.

Noi ne-am oprit in Puerto Madryn, aflat pe coasta Atlanticului, orasul cel mai apropiat de rezervatia naturala Peninsula Faunistica Valdez. In lunile de iarna aici vin balenele pentru a-si ingriji puii si e unul dintre putinele locuri de pe planeta unde se pot face excursii cu barca pentru a le vedea. In restul anului, se pot vizita coloniile de pinguini, lei de mare si elefanti de mare - ceea ce am facut si noi.

Intrarea in rezervatia naturala

Am vazut cativa pinguini, cativa lei de mare si 2 - 3 elefanti de mare, de la foarte mare distanta - deoarece aceste foci, care pot sa ajunga pana la 4 tone - sunt foarte agresive.

Pinguini

Lei de mare

Armadilla - animalutul cel mai haios de pana acum :)

Ziua urmatoare am facut o incursiune cu bicicleta pana la o alta colonie de lei de mare (Punta Loma), aflata la 14 Km de oras. A fost o calatorie in care ne-am bucurat din plin de peisajul patagonez de care vorbeam mai devreme: soare puternic, drum cu pietris, praf, iar la sfarsit am vazut (de la distanta din nou) leii de mare care se tolaneau la soare:)