sâmbătă, 26 martie 2011

Mumbai, poarta Indiei

Am ajuns in Mumbai pe 19 februarie, inceputul calatoriei nostre de o luna in India.

Aeroportul e decent, desi cu un miros ciudat de statut. Ne ia cineva de la hotelul unde facusem rezervare si suntem fericiti ca nu trebuie sa bantuim printr-un oras necunoascut seara tarziu. Pana aici, totul e conform planului.

Desi e 11 noapte, traficul e haotic, claxoanele suna si soferul ne informeaza ca in India nu sunt reguli (de circulatie). Nu stiam atunci ca traficul in Mumbai e ca o plimbare in parc pe langa alte orase indiene.

De fapt, soferul nostru nu avea tocmai dreptate, exista cateva reguli:
- sa inaintezi mereu, chiar daca asta inseamna sa tai fata altuia de pe alta banda sau de pe sensul opus (daca te opresti sau te asiguri, esti fraier :D, deja s-au bagat toti in fata ta)
- sa-i claxonezi insistent pe toti care-ti taie tie fata, ceea ce se intampla destul de des, pentru ca benzile si chiar sensurile nu sunt clar delimitate si nimeni nu le respecta (si pe autostrada se mai intampla sa vina camioane, jeepuri sau motociclete pe contrasens)

Lucrurile merg conform planului cam 10 minute dupa aterizarea in India. Noi facusem rezervare la un hotel (cu poze cu camere frumoase si curate), dar pickup pe care-l aranjasem cu hotelul nostru ne-a dus la altul mai putin "aratos", dar care era totusi locuibil (aproape). Oricum nu prea iti vine sa comentezi la miezul noptii intr-un loc total necunoscut in India. Ne-au spus receptionerii ca la celalalt s-au ocupat locurile, ca maine ne muta acolo, toate povesti: 3 nopti am dormit acolo si n-am mai auzit nimic de celalalt hotel, desi e drept nici noi n-am insistat. Trecand peste episodul ca am deschis usa camerei la un moment dat in timpul noptii, iar in fata usii am dat peste un pusti dormind pe o saltea si a faptului ca asternuturile nu pareau sa fi fost scuturate de cateva luni, se putea sta trei nopti acolo.

Teoria mea cand am facut planul pentru excursie a fost sa stam un pic mai mult in Mumbai, in ideea de a ne acomoda un pic cu India, chiar daca nu existau foarte multe atractii aici. Mumbaiul a fost unul dintre orasele importante, cat timp India a facut parte din imperiul britanic, de aceea principalele atractii ale orasului sunt cladirile coloniale din acea perioada.

O alta mostenire britanica este cricketul, pe care ai impresia ca-l joaca sau urmareste toata lumea. Prima noastra zi de vizitat Mumbaiul fiind duminica, maidanul din Colaba, era plin de jucatori, unii echipati mai profesionist, altii desculti, toti aruncau si dadeau cu batele in mingii.

In plus, am nimerit in timpul campionatului mondial de cricket organizat de India, Bangladesh si Sri Lanka, la care, aparent, India era cotata ca favorita. Asa ca pe unde vedeai vreun televizor deschis, in magazine, restaurante sau pe strada la standuri de mancare, de obicei transmitea cricket sau retrospective ale campionatelor anterioare de cricket sau altceva legat de cricket. Practic, indienii sunt la fel de innebuniti dupa cricket cum sunt brazilienii dupa fotbal.

Revenind la teoria mea, s-a dovedit ca macar o data in excursie am avut dreptate. Mumbaiul a fost un loc in care ne-am acomodat mai usor. Am gasit un supermarket si lucrurile erau mai asemanatoare cu ce suntem obisnuiti acasa, cel putin in comparatie cu urmatoarele orase pe care le-am vizitat.