Uruguay

Urmarind coasta Atlanticului, am plecat din Brazilia spre Argentina, ceea ce presupune obligatoriu si o oprire in micul stat Uruguay (5 milioane de locuitori).
Am ajuns in capitala - Montevideo - sambata de dimineata si ni s-a parut un oras (foarte) linistit: strazi umbrite de platani, masini putine (si unele foarte vechi), cativa oameni.

Cafe Montevideo - cladirea cea mai frumoasa din centrul orasului

"Bijuterie" pe strazile din Montevideo

Trafic pe avenida 18 Julio

A doua zi am fost la cel mai mare targ din oras, unde era mult mai multa aglomeratie si de unde se pot cumpara cam de toate: de la numere de inmatriculare ruginite sau haine pana la mobila sau bijuterii vechi:

Nu ofereau si suport tehnic:)

In drum spre targ am dat peste "gauchos" (varianta sud americana a cowboy-lor), care pareau ca protesteaza pe strada principala din Montevideo, imbracati in costumele traditionale si calare:

Gauchos

Din Montevideo am plecat in Colonia, oraselul din care se trece cu feribotul spre Buenos Aires (la 60 de km distanta, peste raul Plata).
Partea veche a Coloniei pastreaza inca un aspect colonial (numele se potriveste foarte bine:) ), cu case vechi si stradute pietruite; e un loc bun de plimbat seara si admirat apusul de soare peste apele rosiatice ale Rio de la Plata.

Peste tot in Uruguay am vazut oameni care beau mate - un ceai verde, amarui, care se bea dintr-un recipient special, cu ajutorul unui pai metalic; interesant e ca beau non-stop si cara dupa ei si "paharul" si un termos in care tin apa calda, necesara prepararii (aparent, mate da un pic dependenta si statisticile arata ca in Uruguay se consuma cam 5 kilograme pe an de persoana).

E ciudat sa vezi peste tot oameni, batrani sau tineri, femei sau barbati, care se plimba, fac cumparaturi sau se duc la serviciu cu termosul si paharul in mana stanga; dupa un timp ne-am obisnuit, asa ca ne-am cumparat si noi o cupa traditionala si un kilogram de yerva mate (care probabil o sa ne ajunga pana inapoi in Romania:) ) si deocamdata incercam sa ne obisnuim cu gustul si cu "ritualul" pregatirii...

Stand de pahare pentru mate la targ

Ilha Santa Catarina

Pentru ca in Foz si in Sao Paulo am stat destul de putin (4 nopti in fiecare) si pentru ca drumurile intre orase cu autocarul sunt obositoare, ne-am hotarat sa ne luam o mica vacanta:) Asa ca in urmatoarea noastra destinatie - Insula Santa Catarina, langa orasul Florianopolis - am ramas 12 nopti, ca sa ne relaxam.

Florianopolis

Insula este foarte frumoasa si ofera o combinatie de plaje cu valuri mari, dealuri impadurite cu pini, lacuri si mici cascade in care poti sa te racoresti. In partea de nord sunt multe hoteluri si restaurante, in timp ce sudul este mai putin dezvoltat si mai "tranquilo". Noi am stat in sud, intr-o zona cu mici pensiuni si case de vacanta, la 3-4 kilometrii de un sat de pescari Pantano do Sul - unde am mancat fructe de mare delicioase:)

Insula Campeche - la 30 de minute cu barca - locul unde am facut snorkeling

Pantano do Sul

Delicios:)

In afara de lenevit (activitatea principala :P) am facut snorkeling (ca sa vedem de aproape pestiroi mici galben cu negru), am mers la plaje accesibile dupa o ora de mers prin padure, ne-am balacit in cascade sau am incercat sa facem surfing; la surfing nu am avut prea mult succes - cine s-ar fi asteptat sa fie asa de complicat sa stai in picioare pe placa de surf, pe valuri de 1 metru:P

Apa era cam rece, dar dupa urcusul prin padure, a fost binevenita

No comment :)

Despre favele si cersetori

Inainte sa venim in Brazilia, am citit multe lucruri despre favele, cartierele sarace din Brazilia, cele mai multe fiind destul de neplacute: trafic de droguri, crime, executii, rapiri si schimburi de focuri regulate cu politia. Desi adevarate, aceste povesti nu spun tot despre aceste locuri.

Din punct de vedere istoric, favelele au inceput sa apara in orasele mai dezvoltate din sud (Rio si Sao Paolo) prin emigrarea sclavilor negri eliberati, din nordul tarii. Acum majoritatea sunt locuri unde nu exista servicii de baza ca apa curenta, spitale, scoli sau unitati de politie. In ciuda acestor neajunsuri, multe sunt comunitati normale, locuitorii au slujbe, televizor, card de credit, insa nu si suficienti bani pentru a se muta de acolo. In alte locuri, lipsa politiei a permis raspandirea traficantilor de droguri care practic conduc respectivele comunitati.

Una dintre cele peste 100 de favele din Rio. Cea mai mare, Rocinha, are 120 de mii de locuitori

Noi am vazut favelele doar de departe in Rio si deloc in Sao Paolo, acestea fiind la periferie. Pentru noi mai socant decat favelele a fost numarul mare de cersetori. Pe langa cersetorii de aici, cersetorii din Romania par bogati. Ii vezi, dormind in mijlocul trotuarului sub soare, la 35de grade, cu un tricou si pantaloni scurti si toata lumea trece pe langa ei fara o privire. Problema e ca nici nu e prea mult de facut. In Romania, ai da poate un leu sau doi si te-ai simti poate mai bine. Aici nu e un singur om, sunt 5-10, in unele locuri chiar si mai multi, care desi nu sunt nici periculosi , nici foarte insistenti (daca le spui o data nu, pleaca), cu siguranta nu lasa o impresie foarte buna, ca sa nu punem la socoteala mirosul din anumite locuri.

Probabil ca studiile nu mint cand spun ca Brazilia e tara cu nivelul cel mai inalt de inegalitate sociala din lume.

Favela vazuta de pe Copacabana

Un pic mai departe Copacabana Palace, locul celor bogati si faimosi

Foz do Iguaçu

Saptamana trecuta am fost in micul orasel brazilian Foz de Iguaçu aflat la granita dintre Argentina, Brazilia si Paraguay. Orasul in sine nu are ceva foarte interesant, dar in schimb este pozitionat foarte bine pentru a vizita cele peste 250 de cascade facute de raul Iguaçu, aflate la 20 de km de oras. Majoritatea cascadelor se afla in partea Argentiniana a raului, asa ca intr-una din zile am trecut granita pentru a vedea cat mai multe.

Pe fiecare parte a raului exista cate un parc national, care protejeaza padurea si animalele salbatice din zona: pentru a ajunge la cascade, se merge direct prin parc si asa ai ocazia sa vezi multe specii de pasari, reptile si daca esti (ne)norocos, jaguari:

Tucan :)

Papagali

Pasarea colibri (beija - flor)

Am vazut foarte multi fluturi, de toate combinatiile de culori posibile - eu am reusit sa pozez doar unul :)


Coati - sunt foarte obisnuiti cu turistii si cersesc sau fura ocazional mancare de la ei:) e strict interzis sa ii hranesti, dar cateodata nu ai de ales:)


Am incercat sa ma imprietenesc cu un tucan ...


... dar el era mai atras de adidasii lui Matei:)

Si cateva poze de la cascade - partea braziliana:

Partea argentiniana:

Dupa cum scria in ghidul turistic - "it´s always wet at the falls" :)

Sao Paulo

Sao Paulo este cel mai mare oras al Braziliei si al treilea din lume (doar 15 milioane de locuitori:) ). Pe strazile lui se pot vedea asiatici, europei sau africani, ca urmare a valurilor de imigranti din trecut. Azi exista un cartier japonez (Liberdade - unde am stat si noi), unul italian (Bixiga), unul arab si unul evreiesc.

Tiete

Liberdade

Odata ajunsi in Brazilia imigrantii erau primiti in Hospedaria do Imigrante, care astazi este muzeu. Aici se pot gasi statistici in legatura cu numarul si nationalitatea imigrantilor si asa am aflat ca in 1940 10000 de locuitori ai Sao Paulo se declarau de origine romana:

Memorial do Imigrante

Imigranti romani (1925)

Sao Paulo e un oras plin de viata, mereu in miscare, o adevarata "jungla urbana", din care nu lipsesc zgarie - norii, cesetorii sau zidurile pline de graffiti.