O data cu plecarea din Guatemala, soarele a reaparut si a facut din Honduras un loc mai agreabil. Desi lipsit de atractiile culturale ale Guatemalei si "posesorul" celui mai plictisitor oras din toata excursia (La Ceiba :D), Hondurasul compenseaza prin arhipelagul de insule Bay Islands sau Islas de Bahia, a caror mare atractie sunt scufundarile (plajele cu palmieri si apa calda a marii, de aproximativ 28 de grade Celsius, sunt bonusurile).
Noi am fost pe cea mai mare dintre aceste insule, Roatan. Pe langa atractiile de mai sus, pe insula exista unul dintre cele mai ciudate locuri in care am fost vreodata: o ferma de iguane. Sa ajungem acolo a fost o aventura in sine, pentru ca am folosit transportul in comun al insulei. Asta nu inseamna ca a fost in vreun fel periculos, cat mai degraba incet, foarte, foarte incet. Microbuzele nu mergeau cu mai mult de 30 de km la ora si se opreau la semnul fiecarui om . Bineinteles, cand primul se urca, se gasea un altul care sa faca semn de la vreo 20 de metri ca vrea si el sa vina, dupa care venea agale sa se urce. N-am vazut pe nimeni macar sa schiteze vreun gest ca s-ar grabi. Am ajuns in cele din urma la semnul care indica drumul spre ferma si am coborat fericiti ca am ajuns. Dar lucrurile nu au fost atat de simple, pentru ca de la semn pana la ferma am mai mers pe jos cativa kilometri buni. Am avut mare noroc ca la intoarcere, ne-au luat angajatii fermei cu masina lor. Cand ne apropiam am inceput sa vedem mici soparle care dispareau cand ne apropiam de ele, insa nimic nu ne-a pregatit pentru ce-am vazut cand am ajuns: o curte de vreo 10-15 metri lungime, plina de iguane de toate marimile. Ca oameni prevazatori si nestiutori cu ce se ocupa animalele astea fioroase, ne-am blocat :D Din fata portii, am intrebat de mai multe ori pe ingrijitori daca iguanele sunt periculoase, inainte de a ne inima in dinti si a intra. N-am patit nimic!!! Mare lucru n-am aflat noi despre iguane, poate doar ca mancau si se bateau pe varza, dar cu siguranta este un spectacol fantastic sa le urmaresti.
In rest, nu am facut foarte multe poze pe insula, eu am facut un curs de scufundari, ceea ce va recomand din tot sufletul (am vazut o murena mare, verde si cu ochi mov, un peste scorpion atat de bine camuflat ca mie mi-a luat vreun minut sa-l vad desi intructorul imi aratase unde sa ma uit si iarasi o multime de pesti si pestisiori). Andreea, in timpul asta, era racita si nu prea in forma.
Am exagerat un pic la inceput cand am spus ca La Ceiba a fost orasul cel mai plictisitor al excursiei. Bine, de fapt, n-am exagerat, orasul chiar e plictisitor, in schimb la 10 km de el se afla parcul national Pico Bonito, unde se poate face rafting. Ne-am gasit si noi normal sa incercam. A fost frumos, dar era sa se termine tragic :D, pentru ca Andreea a cazut din barca, iar eu uitasem ce trebuie sa fac ca sa o trag afara din apa. Pana la urma a scos-o ghidul nostru din apa, iar eu am salvat vasla, pe care Andreea o pierduse in apa. Ce mai, sunt un erou! :D
Partea mai trista a acestui episod, a urmat in La Ceiba, cand ne-am dat seama ca ne uitasem adidasii la cabana de rafting, iar singurul fel de a ajunge acolo era cu taxiul. Ne-au jupuit normal, ca doar eram fraierii care-si uitasera adidasii, dar am terminat sederea in Honduras incaltati. :D
Noi am fost pe cea mai mare dintre aceste insule, Roatan. Pe langa atractiile de mai sus, pe insula exista unul dintre cele mai ciudate locuri in care am fost vreodata: o ferma de iguane. Sa ajungem acolo a fost o aventura in sine, pentru ca am folosit transportul in comun al insulei. Asta nu inseamna ca a fost in vreun fel periculos, cat mai degraba incet, foarte, foarte incet. Microbuzele nu mergeau cu mai mult de 30 de km la ora si se opreau la semnul fiecarui om . Bineinteles, cand primul se urca, se gasea un altul care sa faca semn de la vreo 20 de metri ca vrea si el sa vina, dupa care venea agale sa se urce. N-am vazut pe nimeni macar sa schiteze vreun gest ca s-ar grabi. Am ajuns in cele din urma la semnul care indica drumul spre ferma si am coborat fericiti ca am ajuns. Dar lucrurile nu au fost atat de simple, pentru ca de la semn pana la ferma am mai mers pe jos cativa kilometri buni. Am avut mare noroc ca la intoarcere, ne-au luat angajatii fermei cu masina lor. Cand ne apropiam am inceput sa vedem mici soparle care dispareau cand ne apropiam de ele, insa nimic nu ne-a pregatit pentru ce-am vazut cand am ajuns: o curte de vreo 10-15 metri lungime, plina de iguane de toate marimile. Ca oameni prevazatori si nestiutori cu ce se ocupa animalele astea fioroase, ne-am blocat :D Din fata portii, am intrebat de mai multe ori pe ingrijitori daca iguanele sunt periculoase, inainte de a ne inima in dinti si a intra. N-am patit nimic!!! Mare lucru n-am aflat noi despre iguane, poate doar ca mancau si se bateau pe varza, dar cu siguranta este un spectacol fantastic sa le urmaresti.
In rest, nu am facut foarte multe poze pe insula, eu am facut un curs de scufundari, ceea ce va recomand din tot sufletul (am vazut o murena mare, verde si cu ochi mov, un peste scorpion atat de bine camuflat ca mie mi-a luat vreun minut sa-l vad desi intructorul imi aratase unde sa ma uit si iarasi o multime de pesti si pestisiori). Andreea, in timpul asta, era racita si nu prea in forma.
Am exagerat un pic la inceput cand am spus ca La Ceiba a fost orasul cel mai plictisitor al excursiei. Bine, de fapt, n-am exagerat, orasul chiar e plictisitor, in schimb la 10 km de el se afla parcul national Pico Bonito, unde se poate face rafting. Ne-am gasit si noi normal sa incercam. A fost frumos, dar era sa se termine tragic :D, pentru ca Andreea a cazut din barca, iar eu uitasem ce trebuie sa fac ca sa o trag afara din apa. Pana la urma a scos-o ghidul nostru din apa, iar eu am salvat vasla, pe care Andreea o pierduse in apa. Ce mai, sunt un erou! :D
Partea mai trista a acestui episod, a urmat in La Ceiba, cand ne-am dat seama ca ne uitasem adidasii la cabana de rafting, iar singurul fel de a ajunge acolo era cu taxiul. Ne-au jupuit normal, ca doar eram fraierii care-si uitasera adidasii, dar am terminat sederea in Honduras incaltati. :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu