Durata concediului la noi nu-ti ofera cine stie ce optiuni (desi inteleg ca in alte parti din punctul asta de vedere se poate si mai rau), dar totusi iti permite sa poti sta plecat cam o luna pe an. Asa ca noi ne-am gandit sa folosim din luna asta cat se poate de mult.
Cum excursia din America de Sud, nu a fost atat de indepartata, iar cunostintele noastre de spaniola sunt inca "proaspete", ne-am gandit sa vizitam si America Centrala. La inceput am crezut ca putem sa mergem din Mexic pana in Panama, totusi o luna a fost suficienta doar pentru a ajunge pana in Honduras, prin Belize si Guatemala.
Am inceput si am terminat excursia in Mexic, in capitala sa Ciudad de Mexico, megalopolisul de peste 20 de milioane de locuitori despre care se zice ca trebuie vizitat pentru a intelege, cu adevarat, intreaga tara. Construit peste vechea capitala a aztecilor (din care nu a mai ramas nimic), orasul este un loc vibrant, cu un trafic infernal (Bucurestiul pare civilizat pe langa el), cu muzee si evenimente culturale fascinante si, bineinteles, cu problemele sale sociale. In prima zi in care am ajuns, corturile grevistilor ocupau un sfert din Zocalo, piata principala a orasului, iar cand ne-am intors aproape toata piata era ocupata. In mod ciudat, grevele astea nu ne-au afectat deloc, in timp ce greva angajatilor de la British Airways era sa ne lase inca vreo 4 zile pe acolo.
Tot din Mexico City se poate face o excursie foarte interesanta la Teotihuacan. Orasul cel mai important al uneia dintre cele mai avansate civilizatii prehispanice, Teotihuacan este celebru datorita Piramidei Soarelui (a treia ca dimensiune din lume) si a Lunii. Celebrat si in ceremoniile aztece, ca locul unde zeii s-au sacrificat pentru a pune in miscare soarele si luna, astazi este un loc la fel de impresionant, in care soarele arzator te face sa intelegi credintele aztecilor.
Cum excursia din America de Sud, nu a fost atat de indepartata, iar cunostintele noastre de spaniola sunt inca "proaspete", ne-am gandit sa vizitam si America Centrala. La inceput am crezut ca putem sa mergem din Mexic pana in Panama, totusi o luna a fost suficienta doar pentru a ajunge pana in Honduras, prin Belize si Guatemala.
Am inceput si am terminat excursia in Mexic, in capitala sa Ciudad de Mexico, megalopolisul de peste 20 de milioane de locuitori despre care se zice ca trebuie vizitat pentru a intelege, cu adevarat, intreaga tara. Construit peste vechea capitala a aztecilor (din care nu a mai ramas nimic), orasul este un loc vibrant, cu un trafic infernal (Bucurestiul pare civilizat pe langa el), cu muzee si evenimente culturale fascinante si, bineinteles, cu problemele sale sociale. In prima zi in care am ajuns, corturile grevistilor ocupau un sfert din Zocalo, piata principala a orasului, iar cand ne-am intors aproape toata piata era ocupata. In mod ciudat, grevele astea nu ne-au afectat deloc, in timp ce greva angajatilor de la British Airways era sa ne lase inca vreo 4 zile pe acolo.
Tot din Mexico City se poate face o excursie foarte interesanta la Teotihuacan. Orasul cel mai important al uneia dintre cele mai avansate civilizatii prehispanice, Teotihuacan este celebru datorita Piramidei Soarelui (a treia ca dimensiune din lume) si a Lunii. Celebrat si in ceremoniile aztece, ca locul unde zeii s-au sacrificat pentru a pune in miscare soarele si luna, astazi este un loc la fel de impresionant, in care soarele arzator te face sa intelegi credintele aztecilor.
Din Mexico City, am plecat spre peninsula Yucatan, celebra pentru "riviera Maya", destinatia vaselor de croaziera, dar si pentru una dintre noile minuni ale lumii, Chichen Itza. Istoria acestui sit nu este chiar clara, existand teorii ca orasul este opera mayasilor, altele afirmand ca arhitectii sai ar fi de fapt tolteci. Oricine l-ar fi construit, acest oras si in special piramida Kukulcan sunt de o frumusete extraordinara si daca reusesti sa ajungi inainte autobuzelor cu turisti adusi de pe litoral, vei avea parte de o experienta iesita din comun.
Din Yucatan, drumul nostru a parasit Mexicul pentru a continua in Belize, despre care vom povesti in postul urmator. Un pic mai tarziu, grabiti de sezonul ploios inceput mai devreme decat era asteptat in Guatemala, ne-am reintors in Mexic, de data aceasta in statul Chiapas, in San Cristobal de las Casas.
Orasul care a fost ocupat de o grupare de guerilla (EZLN - Ejercito Zapatista de Liberacion Nacional) pe 1 ianuarie 1994, este azi un oras linistit, cu o atmosfera relaxata, intretinuta de cafenele si terasele de pe strazile sale pietonale. In plus, San Cristobal are una din cea mai interesanta colectie de magazine de suveniruri si nu numai, lucru care a bucurat in mod deosebit pe cineva dintre noi. Magazinul "Nemi Zapata" care vinde postere propagandistice, poze din timpul insurectiei, tricouri si alte suveniruri facute de membrii miscarii de guerilla nu trebuie ratat.
Problemele care au declansat miscarea, inca nu sunt rezolvate, desi acordarea de autonomie unor zone din jurul San Cristobal a mai atenuat din tensiuni. Faptul insa ca majoritatea locuitorilor din Chiapas sunt indigeni, urmasi ai mayasilor, si ca acestia inca ocupa treaptele de jos ale societatii, reprezinta o umbra asupra starii generale. Pentru noi, aflati in trecere, lucrurile acestea nu ne-au fost chiar atat de evidente, desi vizitand un sat maya din apropiere, San Juan Chamula, in timpul pietii de duminica, se putea vedea saracia in mijlocul atmosferei de sarbatoare.
Cu cat ne apropiam de sfarsitul excursiei, cu atat crestea senzatia ca trebuie sa vedem cat mai multe. Asa ca in momentul in care am aflat ca specialitate culinara a orasului Oaxaca sunt greierii prajiti, am facut un ocol, pentru a vedea despre ce vorba.
Una dintre traditiile specifice Mexicului este Ziua Mortilor (Dia de los Muertos), atunci cand se crede ca mortii se intorc la casele lor. Mexicanii isi decoreaza casele si le lumineaza in timpul noptii, pentru ca acestia sa-si gaseasca drumul spre casa si ii asteapta cu mancare si bautura. Aceasta traditie a dus la crearea unor obiecte artistice de o mare frumusete. Cum ziua se serbeaza in noiembrie, singurul fel in care puteam sa aflam mai multe despre acest obicei a fost sa vizitam Museo Nacional de la Muerte, din Aguas Calientes, un loc care transforma moarte intr-o manifestare multicolora si, poate chiar, vesela. (Mie cel mai mult mi-a placut biletul de la loteria mexicana :)
Nu as vrea sa termin postul in aceasta nota "intunecata", de aceea voi incheia prin a spune ca Mexicul este o tara fascinanta, mult prea mare si diversa pentru a fi vizitata si inteleasa, poate nici intr-o luna, cu atat mai putin in cele 10 zile pe care le-am petrecut noi aici. Hasta luego!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu