Salar de Uyuni, Bolivia

Din San Pedro de Atacama, care se afla la cativa km de granita cu Bolivia, am plecat cu masina spre cel mai apropiat oras bolivian, Uyuni. Desi drumul a fost greu (nu exista drum propiu zis) si a durat 3 zile si 2 nopti, pesiajele au fost extraordinare si diferite fata de tot ce am vazut pana acum. Datorita altitudinii mari (intre 3600 m si 4800 m), frigului si a lipsei apei potabile zona nu este foarte populata, iar peisajele par de pe alta planeta.

Imediat dupa granita, am ajuns la Laguna Verde (4400 m), in care se reflecta majestuos vulcanul Licancabur. Culoarea verde-turcoaz se datoreaza compozitiei: plumb, sulf, arsenic si carbonat de calciu. Laguna e foarte mica si malul e acoperit de o spuma alba, maturata in continuu de vantul care nu se opreste niciodata. Desi temperatura "apei" e de -30 de grade, laguna ramane lichida datorita presiunii atmosferice si a vantului.

Urmatoarea oprire a fost la izvoarele termale Puritima, aflate pe un camp preserat cu ochiuri de apa inghetata si damburi de sare cristalizata. Se poate face si baie (e amenajata o mica piscina in aer liber), dar pentru ca era foarte rece afara nu am mai testat calitatile terapeutice ale apei :)

La 4800 m am dat de un camp de geizere (numit Sol de Mañana), unde apa amestecata cu sulf tasneste din pamant la 90 grade.

Continuand drumul si coborand pana la 4400 m, am ajuns la Laguna Colorada - unde am si dormit in prima noapte. Laguna e minunata: datorita faptului ca e plina de tot felul de minerale, are culori combinate: in unele parti e roz sau rosie, iar in altele verde, albastra sau alba. Tot datorita mineralelor, lacul e plin de alge, cu care se hranesc pasarile flamingo. Privelistea iti ia rasuflarea, si la figurat, dar si la propiu, pentru ca la 4400 m altitudine corpul resimte din plin concentratia mica de oxigen din aer.

Noaptea a fost extrem de frig si in camere nu exista sobe, pentru ca nu exista nici combustibil pentru ele: singura urma de vegetatie fiind smocuri de iarba cu care se hranesc lamele. Evident, apa de la chiuveta era si ea ingrozitor de rece si nu exista dus :)

A doua zi, imediat dupa laguna, am continuat sa coboram si am trecut printr-un desert (Desierto Sioli) cu roci vulcanice in forme ciudate.

Arbol de piedra, in desertul Sioli

Urmatorii 170 km au fost pe un drum extrem de prost (chiar mai prost ca pana atunci), iar in unele momente am avut impresia ca masina nu mai face fata, dar soferul / ghidul nostru s-a descurcat foarte bine.

Am vazut alte 4 lagune, la fel de frumoase ca Laguna Colorada, dar fara pasari flamingo; muntii si vulcanii din jur sunt si ei foarte colorati si parca era un pic mai multa vegetatie, pentru ca am vazut mai multe vicuña - animale care seamana cu lamele, dar sunt salbatice.

In sfarsit, spre seara, am ajuns intr-un satuc (San Juan, 3600 m), aflat aproape de un camp de sare si am dormit aici a doua noapte, intr-un hotel de sare :) Peretii, mesele, paturile si scaunele sunt facute din blocuri de sare. A fost un pic mai bine decat cealalata noapte (am avut dus cu apa calda - o minune :) ) , dar a fost tot frig si tot a trebuit sa folosim sacii de dormit :)

A treia zi am intrat in Salar de Uyuni - cel mai mare depozit de sare din lume (doar 10 miliarde de tone de sare). Si aici, peisajul pare din alta lume: sarea se intinde cat vezi cu ochii, formand hexagoane pe jos; din cand in cand albul e intrerupt de mici insule de pamant si pietre, unde cresc cactusi gigant.

Ne-am oprit si noi la o astfel de insula, Isla Incahuasi, aflata aproape de orasul Uyuni.

Locuitorii de aici extrag sarea pentru a o vinde - metoda de extractie fiind relativ simpla: se face o gramajoara de sare si apoi se lasa pana cand orice urma de apa se depune la baza gramezii; in acest moment sarea e pura si e buna de mancat :)

Pana aici totul mi s-a parut minunat si chiar eram incantati de cat de bine a mers turul de 3 zile. La iesirea din salar, aproape de Uyuni, au inceput problemele, pe care nu le anticipasem :)

Urmatorul post este despre Uyuni si intrarea noastra spectaculoasa in oras :)