Uyuni, Bolivia

Chiar la iesirea din salar, am observat in distanta mai multi oameni care pareau ca muncesc; cum au vazut masinile (6 masini pline cu turisti), au venit spre noi si au inceput sa discute cu soferii. Am aflat asa ca in Uyuni este o greva generala si ne-au cerut o suma mica de bani, ca sa putem sa trecem (noi am dat 1 dolar).

Pana aici, totul bine si frumos, am plecat mai departe spre oras. La cativa km mai incolo am dat de un alt grup si mai mare de care nu am mai putut sa trecem. Ne-au zis ca masinile nu au voie in oras si ca daca vrem putem sa mergem pe jos cu bagajele. Cum cealalalta optiune era sa ramanem acolo, am plecat cu rucsacii in spate spre Uyuni :).

Matei cara si rucsacul meu :)

In Uyuni, strazile erau pustii, restaurantele si magazinele erau inchise (normal, toti locuitorii erau la marginea orasului blocand drumul) - mi-a lasat impresia unui oras fantoma. Am aflat de la alti turisti ca nu se poate iesi sau intra in oras datorita grevei generale. Situatia noastra era si mai complicata pentru ca aveam nevoie de viza si biroul de Migracion era si el in greva :). Pana la urma am reusit sa cumparam viza (50 de dolari de persoana) si am aflat ca sunt unele restaurante care servesc mancare - pe furis, pentru ca altfel patronii ar fi considerati spargatori de greva :).
Desi fiecare persoana avea o poveste diferita asupra motivului grevei, doleanta principala era asfaltarea unui drum pana in Uyuni.

Primaria, locul unde s-au tinut negocierile

Protestatarii

Unii localnici erau mai putin interesati de greva

Noi am stat in Uyuni 2 zile, altii in schimb erau blocati de o saptamana. Cand in cele din urma blocada s-a terminat, ne-am inghesuit cu totii spre autobuze, pentru a pleca :). Din nou, depinde pe cine intrebai, aflai o alta varianta despre ce s-a intamplat: localnicii credeau ca drumul va fi asfaltat, turistii stiau ca blocada a fost ridicata pentru o zi.

Turisti asteptand sa plece

Autobuzul cu care am scapat din Uyuni (sus, sunt bagajele) :)