Cand am plecat in India, cunostintele mele despre aceasta tara se rezumau la Taj Mahal si la orasul Jaipur, despre care stiam din emisiunea "Maimute la furat" de pe National Geographic. Asa ca am tinut foarte mult sa vizitam si acest oras si templul Galta cu a sa trupa de maimute.
Din pacate, templul a fost o mica dezamagire. Desi frumos ca arhitectura si amplasare, tot complexul era lasat in paragina: rezervoarele unde hindusii puteau sa-si faca baile rituale erau murdare (ceea ce nu-i oprea sa-si faca totusi baia), roiuri de muste bazaiau peste resturi lasate de diverse animale: maimute, vaci sau oameni, iar templele nu cred ca mai fusesera vopsite de decenii.
Rezervorul principal era folosit de copiii locali pe post de strand, insa acestia au renuntat repede la distractia asta, atunci cand ingrijitorul templului le-a adus maimutelor de mancare. Noi ne asteptam ca maimutele sa sara pe bietul om sa-i fure mancarea, in schimb au tabarat copiii. A incercat omul sa scape, dar cateva portocale tot i-au furat astia mici. La maimute au ajuns doar cojile de portocale, aruncate cu precizie de micii hindusi.
Maimutele au facut toata experienta mai placuta. La inceput, toropite de caldura, nu era prea active, insa dupa ce au primit de mancare parca si-au mai revenit putin. Oricum, n-am avut parte de jiumbuslucurile din emisiunea TV. Acum ca stau sa ma gandesc, era si greu ca realitatea sa fie la fel cu o emisiune filmata si regizata de niste profesionisti, dar parca diferenta a fost prea mare. In emisiune, padurea din jurul templului parea o jungla, in realitate erau doi trei copaci si un peisaj destul de golas, iar templul parea o minune arhitectonica, cand de fapt era o paragina. Desi trebuie spus ca intr-adevar avea potential, cladirile erau frumoase si unele bazine erau frumos construite direct in stanca. Dar cand in apa plutesc alge si gunoaie, iar peretii templelor sunt crapati si scorojiti, se pierde din frumusete.
Templul este la marginea orasului si noi am facut greseala sa mergem pana acolo cu o ricsa. Eu cred ca indienii nu o sa aiba nevoie niciodata de roller coaster, o plimbare cu o ricsa din asta prin traficul lor ofera senzatii similare. Dupa drumul asta n-am mai mers decat cu taxiuri sau cu cicloricse (biciclete cu 3 roti), prea am ajuns zdruncinati. Eu m-am dat de atatea ori cu capul de acoperis, ca am crezut ca ies cu capul prin el la un moment dat. E adevarat, ca o calatorie din asta e o experienta extraordinara la limita realului: motociclete, masini, camioane trec pe langa tine si te intrebi cum de nu ai facut accident, apoi vezi carute trase de camile si in sfarsit elefanti. Te intrebi daca lucrurile chiar sunt adevarate sau te-ai lovit de prea multe ori la cap si ai vedenii.
Din pacate, templul a fost o mica dezamagire. Desi frumos ca arhitectura si amplasare, tot complexul era lasat in paragina: rezervoarele unde hindusii puteau sa-si faca baile rituale erau murdare (ceea ce nu-i oprea sa-si faca totusi baia), roiuri de muste bazaiau peste resturi lasate de diverse animale: maimute, vaci sau oameni, iar templele nu cred ca mai fusesera vopsite de decenii.
Rezervorul principal era folosit de copiii locali pe post de strand, insa acestia au renuntat repede la distractia asta, atunci cand ingrijitorul templului le-a adus maimutelor de mancare. Noi ne asteptam ca maimutele sa sara pe bietul om sa-i fure mancarea, in schimb au tabarat copiii. A incercat omul sa scape, dar cateva portocale tot i-au furat astia mici. La maimute au ajuns doar cojile de portocale, aruncate cu precizie de micii hindusi.
Maimutele au facut toata experienta mai placuta. La inceput, toropite de caldura, nu era prea active, insa dupa ce au primit de mancare parca si-au mai revenit putin. Oricum, n-am avut parte de jiumbuslucurile din emisiunea TV. Acum ca stau sa ma gandesc, era si greu ca realitatea sa fie la fel cu o emisiune filmata si regizata de niste profesionisti, dar parca diferenta a fost prea mare. In emisiune, padurea din jurul templului parea o jungla, in realitate erau doi trei copaci si un peisaj destul de golas, iar templul parea o minune arhitectonica, cand de fapt era o paragina. Desi trebuie spus ca intr-adevar avea potential, cladirile erau frumoase si unele bazine erau frumos construite direct in stanca. Dar cand in apa plutesc alge si gunoaie, iar peretii templelor sunt crapati si scorojiti, se pierde din frumusete.
Templul este la marginea orasului si noi am facut greseala sa mergem pana acolo cu o ricsa. Eu cred ca indienii nu o sa aiba nevoie niciodata de roller coaster, o plimbare cu o ricsa din asta prin traficul lor ofera senzatii similare. Dupa drumul asta n-am mai mers decat cu taxiuri sau cu cicloricse (biciclete cu 3 roti), prea am ajuns zdruncinati. Eu m-am dat de atatea ori cu capul de acoperis, ca am crezut ca ies cu capul prin el la un moment dat. E adevarat, ca o calatorie din asta e o experienta extraordinara la limita realului: motociclete, masini, camioane trec pe langa tine si te intrebi cum de nu ai facut accident, apoi vezi carute trase de camile si in sfarsit elefanti. Te intrebi daca lucrurile chiar sunt adevarate sau te-ai lovit de prea multe ori la cap si ai vedenii.
Jaipur este cunoscut si ca "orasul roz", datorita culorii caselor din orasul vechi. Aici se afla palatul maharajahului, Hawa Mahal, o frumoasa cladire de unde femeile de la palat puteau sa se uite la agitatia orasului si Jantar Mantar, un loc cu ciudate instrumente astronomice, construit de maharajahul Jai Singh in 1728.
Si aici ca si in Jodhpur, mai mult decat rozul socheaza alte lucruri: ca traficul sau mizeria. De altfel, primul nostru contact cu Jaipurul a fost poate cel mai socant din toata excursia.
O luasem noi frumusel pe Palace Road (ce nume potrivit), pe langa hotelul Sheraton. In curtea hotelui se vedeau niste copacei frumosi cu flori rosii, totul era bine. Dar imediat cum s-a terminat curtea hotelului, am dat peste cea mai mare toaleta in aer liber. Vreo 50 de metri sau mai mult, tot trotuarul era plin. Si ca experienta sa fie completa un elefant mergea prin trafic direct spre noi. Cumva am reusit sa ne strecuram printre animalul de 2 metri fara sa calcam in norocul de pe trotuar, dar cred ca atunci am inceput noi sa banuim ca India e chiar mai incredibila decat sustine sloganul ei turistic: "Incredible India".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu