Ai reusit intr-un fel sau altul sa ajungi in orasul destinatie. Sa calatoresti cu trenul este in sine o aventura: pana cumperi biletul de tren esti deja gata sa bati pe cineva, si nici dupa ce il ai nu esti sigur ca pleci, dar pana la urma reusesti.
Reusesti sa ajungi si la un hotel, desi nici partea asta nu e lipsita de surprize. De exemplu in Agra, ne-am inteles cu taximetristul sa mergem la Taj Mahal, dar Taj Mahalul este mare, iar traficul este oprit pe langa el, asa ca am fost evacuati neceremonios, cu tot cu bagaje, la vreo 10-15 minute de mers pe jos de Taj si de hoteluri, asta in conditiile in care se putea totusi ajunge mult mai aproape.
Trecem si peste asta si presupunem ca ai reusit sa te cazezi la un hotel. Hotelurile sunt relativ ieftine, 14 dolari pentru o camera de doua persoane am dat noi in medie, dar se putea sta si cu mult mai putin. Camerele astea vin tot timpul cu surprize incluse. Cateva din pataniile noastre: in doua locuri, hotelul era langa moschee, asa ca la 5:30 vroiai, nu vroiai te trezeau credinciosii lui Allah cu chemarea la rugaciune; in alte doua locuri, hotelul era prea aproape de gara, iar conductorii de locomotiva isi folosesc sirena asa cum isi folosesc soferii indieni claxonul (foarte des); si cand ai scapat de toate astea ai vecini care vorbesc tare, isi curata caile respiratorii foarte zgomotos si pereti subtiri.
N-ai probleme cu zgomotul, ai fost inspirat si ti-ai luat dopuri de urechi, n-ai scapat totusi de probleme. Urmatoarea incercare: apa calda. Apa calda este peste tot, dar intr-un loc e numai dimineata si seara (super OK), in altul trebuie sa dai tu drumul la boiler, in altul trebuie sa-l chemi pe receptioner sa dea drumul la boiler, in altul trebuie sa-l chemi pe receptioner sa dea drumul la boiler si sa puna siguranta la loc dupa ce se spala un om, ca sa se poata spala si celalalt, in altul ai apa calda mereu dar nu e presiune, in altul trebuie sa astepti jumatate de ora sa se incalzeasca si tot asa...
Deci te-ai cazat. Esti bine, pentru moment te mai relaxezi in pic.
Cand ai iesit din hotel, incepe cu adevarat distractia. Vrei sa ajungi la obiectivul turistic si de obicei nu poti sa ajungi pe jos. Noi cu mijloacele de transport in comun, n-am mers, am luat mai tot timpul taxiul sau cicloricsele, pentru ca te zdruncinau mai putin. Inainte sa iei un taxi, trebuia sa te targui. Targuiala o incepeam de la jumatate de pret din cat cereau, dar ni s-a spus ca ar trebui sa incepem de la 20%. Miscarea cea mai utila era sa te faci ca pleci si ca nu esti multumit de cat cere si atunci iti dadeau pretul pe care il ofereai tu, care era probabil si asa mult mai mare decat ar fi platit un indian, dar oricum extrem de ieftin pentru noi (de exemplu, pentru un drum 40km dus si 40 intors, plus doua ore jumatate de asteptare a costat 20 de dolari). Te-ai inteles la un pret, nu-ti imagina ca ai scapat. De fapt in afara de camera de hotel si nici macar acolo, nu te poti relaxa nicaieri. Si in camera de hotel, pana ne-am prins noi ca trebuie sa ti usa incuiata, mai intra room service-ul fara sa bata la usa si fara invitatie.
Dupa ce esti in taxi, incepe soferul sa-si spuna povestea: ca poate sa te duca acolo si acolo, ca te asteapta, ca e totul foarte ieftin, ca stie cine stie ce magazine, ca au marfa extraordinara, si cate si mai cate. Pana nu-l ameninti ca daca nu tace, te dai jos din masina, nu se opreste. Dupa aia mai rasufli un pic pana ajungi la destinatie. Acolo, pretul stabilit se schimba. Tot timpul vor mai mult,"thank you money", tip, le auzi pe toate. De cele mai multe ori daca pleci, nu trebuie sa le mai dai banii astia, dar nu o sa scapi fara sa faci pe suparatul si sa-i spui pe un ton cat mai fioros ca nu-i dai nimic.
Esti aproape de atractia turistica, mai ai de mers 100 de metri. Crezi ca e usor? Nu, nu este :D Incep vanzatorii de suveniruri ca e ieftin, ca e marmura, ca e piatra pretioasa, ca e perfect pentru tine, zici de atatea ori "nu" ca te plictisesti, pana la urma iarasi iti vine sa pocnesti pe cineva. Probabil ca si ei simt cand esti nervos si te lasa mai repede. Scapi de vanzatorii ambulanti, ajungi la magazinele de suveniruri. Incep si vanzatorii din magazine sa se tina dupa tine, ca esti oaspetele lor, ca vor sa te faca sa te simti extraordinar. Unul dintre astia a fost pe cat de enervant pe atat de comic: cum era o treapta pe drum, ne spunea sa avem grija sa nu ne impiedicam (watch your step). Noi eram aparent foarte tampiti si nu reuseam sa vedem treapta si nu stiu zau daca ne-am fi descurcat sa ridicam piciorul un pic mai sus, fara ajutorul lui pretios.
Ajungi cu nervi la pamant la coada de bilete, platesti uneori de 30 de ori mai mult ca indienii, ca sa stai dupa aia inghesuit la coada cu ei la intrare. Daca te duci mai devreme stai inghesuit cu turistii vestici :) In timpul asta refuzi vreo 4-5 pseudo-ghizi, care debiteaza niste prostii imense alora pe care i-au pacalit. Pana la urma intri in incinta obiectivului turistic. De obicei, chiar sunt interesante si frumoase atractiile lor, dar nu ai timp sa te bucuri foarte mult, pentru ca ceilalti turisti indieni vor poze cu tine. Unii cer voie si te roaga sa pozezi cu ei, altii se asaza langa tine in timp ce restul prietenilor/ familiei se hlizesc cu telefonul in mana (tot timpul am stiut ca aparatul foto la mobil e o inventie idioata). La inceput e amuzant, dar devine rapid enervant (pentru ca sunt multi care vor poze cu tine). Le spui celor care te roaga sa faci fotografie ca nu vrei, si te muti de langa inteligentii care se aseaza langa tine. In ultima instanta, daca doar incearca cineva sa-ti faca fotografie de la "distanta" (1-2 metri cat pot ei cu junghiurile lor), fara cunoscuti, folosesti diverse proiectile artizanale, de exemplu sapca, sa ii faci sa inteleaga ca nu vrei sa fi pozat.
Ca bonus, dupa ce ai platit pretul de turist strain, mai ai placuta surpiza sa ti se ceara bani si la toaleta sau la "garderoba" (in multe locuri trebuie sa te descalti si sa-ti lasi pantofii). De obicei, e scris pe undeva ca e gratis, dar cineva sta de obicei plasat in fata semnului ca sa nu-l vada nimeni.
Cam asa e o zi la o atractie turistica din India. Va intrebati ce treaba are asta cu Taj Mahalul? Ei bine, nici macar cea mai frumoasa cladire din lume, si probabil ca Taj Mahalul este cea mai frumoasa cladire din lume, nu poate transforma o asemenea zi intr-o zi placuta.
Reusesti sa ajungi si la un hotel, desi nici partea asta nu e lipsita de surprize. De exemplu in Agra, ne-am inteles cu taximetristul sa mergem la Taj Mahal, dar Taj Mahalul este mare, iar traficul este oprit pe langa el, asa ca am fost evacuati neceremonios, cu tot cu bagaje, la vreo 10-15 minute de mers pe jos de Taj si de hoteluri, asta in conditiile in care se putea totusi ajunge mult mai aproape.
Trecem si peste asta si presupunem ca ai reusit sa te cazezi la un hotel. Hotelurile sunt relativ ieftine, 14 dolari pentru o camera de doua persoane am dat noi in medie, dar se putea sta si cu mult mai putin. Camerele astea vin tot timpul cu surprize incluse. Cateva din pataniile noastre: in doua locuri, hotelul era langa moschee, asa ca la 5:30 vroiai, nu vroiai te trezeau credinciosii lui Allah cu chemarea la rugaciune; in alte doua locuri, hotelul era prea aproape de gara, iar conductorii de locomotiva isi folosesc sirena asa cum isi folosesc soferii indieni claxonul (foarte des); si cand ai scapat de toate astea ai vecini care vorbesc tare, isi curata caile respiratorii foarte zgomotos si pereti subtiri.
N-ai probleme cu zgomotul, ai fost inspirat si ti-ai luat dopuri de urechi, n-ai scapat totusi de probleme. Urmatoarea incercare: apa calda. Apa calda este peste tot, dar intr-un loc e numai dimineata si seara (super OK), in altul trebuie sa dai tu drumul la boiler, in altul trebuie sa-l chemi pe receptioner sa dea drumul la boiler, in altul trebuie sa-l chemi pe receptioner sa dea drumul la boiler si sa puna siguranta la loc dupa ce se spala un om, ca sa se poata spala si celalalt, in altul ai apa calda mereu dar nu e presiune, in altul trebuie sa astepti jumatate de ora sa se incalzeasca si tot asa...
Deci te-ai cazat. Esti bine, pentru moment te mai relaxezi in pic.
Cand ai iesit din hotel, incepe cu adevarat distractia. Vrei sa ajungi la obiectivul turistic si de obicei nu poti sa ajungi pe jos. Noi cu mijloacele de transport in comun, n-am mers, am luat mai tot timpul taxiul sau cicloricsele, pentru ca te zdruncinau mai putin. Inainte sa iei un taxi, trebuia sa te targui. Targuiala o incepeam de la jumatate de pret din cat cereau, dar ni s-a spus ca ar trebui sa incepem de la 20%. Miscarea cea mai utila era sa te faci ca pleci si ca nu esti multumit de cat cere si atunci iti dadeau pretul pe care il ofereai tu, care era probabil si asa mult mai mare decat ar fi platit un indian, dar oricum extrem de ieftin pentru noi (de exemplu, pentru un drum 40km dus si 40 intors, plus doua ore jumatate de asteptare a costat 20 de dolari). Te-ai inteles la un pret, nu-ti imagina ca ai scapat. De fapt in afara de camera de hotel si nici macar acolo, nu te poti relaxa nicaieri. Si in camera de hotel, pana ne-am prins noi ca trebuie sa ti usa incuiata, mai intra room service-ul fara sa bata la usa si fara invitatie.
Dupa ce esti in taxi, incepe soferul sa-si spuna povestea: ca poate sa te duca acolo si acolo, ca te asteapta, ca e totul foarte ieftin, ca stie cine stie ce magazine, ca au marfa extraordinara, si cate si mai cate. Pana nu-l ameninti ca daca nu tace, te dai jos din masina, nu se opreste. Dupa aia mai rasufli un pic pana ajungi la destinatie. Acolo, pretul stabilit se schimba. Tot timpul vor mai mult,"thank you money", tip, le auzi pe toate. De cele mai multe ori daca pleci, nu trebuie sa le mai dai banii astia, dar nu o sa scapi fara sa faci pe suparatul si sa-i spui pe un ton cat mai fioros ca nu-i dai nimic.
Esti aproape de atractia turistica, mai ai de mers 100 de metri. Crezi ca e usor? Nu, nu este :D Incep vanzatorii de suveniruri ca e ieftin, ca e marmura, ca e piatra pretioasa, ca e perfect pentru tine, zici de atatea ori "nu" ca te plictisesti, pana la urma iarasi iti vine sa pocnesti pe cineva. Probabil ca si ei simt cand esti nervos si te lasa mai repede. Scapi de vanzatorii ambulanti, ajungi la magazinele de suveniruri. Incep si vanzatorii din magazine sa se tina dupa tine, ca esti oaspetele lor, ca vor sa te faca sa te simti extraordinar. Unul dintre astia a fost pe cat de enervant pe atat de comic: cum era o treapta pe drum, ne spunea sa avem grija sa nu ne impiedicam (watch your step). Noi eram aparent foarte tampiti si nu reuseam sa vedem treapta si nu stiu zau daca ne-am fi descurcat sa ridicam piciorul un pic mai sus, fara ajutorul lui pretios.
Ajungi cu nervi la pamant la coada de bilete, platesti uneori de 30 de ori mai mult ca indienii, ca sa stai dupa aia inghesuit la coada cu ei la intrare. Daca te duci mai devreme stai inghesuit cu turistii vestici :) In timpul asta refuzi vreo 4-5 pseudo-ghizi, care debiteaza niste prostii imense alora pe care i-au pacalit. Pana la urma intri in incinta obiectivului turistic. De obicei, chiar sunt interesante si frumoase atractiile lor, dar nu ai timp sa te bucuri foarte mult, pentru ca ceilalti turisti indieni vor poze cu tine. Unii cer voie si te roaga sa pozezi cu ei, altii se asaza langa tine in timp ce restul prietenilor/ familiei se hlizesc cu telefonul in mana (tot timpul am stiut ca aparatul foto la mobil e o inventie idioata). La inceput e amuzant, dar devine rapid enervant (pentru ca sunt multi care vor poze cu tine). Le spui celor care te roaga sa faci fotografie ca nu vrei, si te muti de langa inteligentii care se aseaza langa tine. In ultima instanta, daca doar incearca cineva sa-ti faca fotografie de la "distanta" (1-2 metri cat pot ei cu junghiurile lor), fara cunoscuti, folosesti diverse proiectile artizanale, de exemplu sapca, sa ii faci sa inteleaga ca nu vrei sa fi pozat.
Ca bonus, dupa ce ai platit pretul de turist strain, mai ai placuta surpiza sa ti se ceara bani si la toaleta sau la "garderoba" (in multe locuri trebuie sa te descalti si sa-ti lasi pantofii). De obicei, e scris pe undeva ca e gratis, dar cineva sta de obicei plasat in fata semnului ca sa nu-l vada nimeni.
Cam asa e o zi la o atractie turistica din India. Va intrebati ce treaba are asta cu Taj Mahalul? Ei bine, nici macar cea mai frumoasa cladire din lume, si probabil ca Taj Mahalul este cea mai frumoasa cladire din lume, nu poate transforma o asemenea zi intr-o zi placuta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu